Sfantul Spiridon - A. Pascu

In framantatele secole de la inceputul primului mileniu d.Hr., in care s-au limpezit si s‑au stabilit dogmele crestine, au trait sfinti uriasi ai Ortodoxiei, sfinti care au pastrat nestirbita credinta. Acestia au lucrat intru apararea si propasirea Bisericii pe cai extrem de diferite, potrivite darurilor pe care Dumnezeu li le-a harazit.

Minunea, prin care se revarsa netarmurita sa dragoste de oameni, a fost calea Sfantului Spiridon. El a iubit simplitatea si si-a trait viata intr-o smerenie adanca. Au ramas in memoria oamenilor minuni ca: sugerarea naturii Sfintei Treimi prin descompunerea caramizii in elementele componente, legarea si dezlegarea ploilor, invierea mortilor, vindecarea bolnavilor, alungarea duhurilor necurate si prabusirea idolilor, slujirea impreuna cu ingerii si multe altele.

Oamenii il numesc Taumaturg (Facator de Minuni), iar pentru graba cu care sare in ajutor, Grabnic Ajutator sau, mai recent, Sfantul Dorintelor. Si, cum adesea trupul sau dispare din racla, caci s-a obisnuit din tinerete sa mearga mult pe jos, obicei pe care l-a pastrat toata viata si, dupa cum se vede, si dupa adormire, mai este numit Sfantul Calator.